Posts Tagged ‘biologia’

h1

Ce scop are practica Yoga in viata unui Yoghin?

Ianuarie 2, 2009

El vrea ceea ce mai putin sau mai mult vrem cu totii, cel mai adesea poate fara sa stim foarte clar. Yoghinul aspira frenetic sa imbratiseze cu microcosmosul sau constientizat Macrocosmosul sau Universul care intotdeauna il imbratiseaza, el cauta sa cuprinda cuprinderea infinita ce il cuprinde neincetat.

Prin urmare yoghinul vrea sa imbratiseze si nazuieste sa cuprinda cuprinderea ce il cuprinde. Fie ca suntem yoghini sau fiinte umane comune, fara preocupari spirituale deosebite, constient sau nu, suferim cu totii de a nu putea sa fim TOTUL. O asemenea aspiratie spontana catre totalitate se manifesta cu tendinta de a ingloba mediul ambiant, de a-l absorbi in tine.

in YOGA aceasta se numeste trecerea mediului extern in mediul intern al universului nostru launtric,  iar omologarea acestei reflectari depline va fi nemijlocit autetificata in noi prin aparitia unei armonii inefabile ce va fi traita sub forma unei fericiri oceanice cu nuantari nesfarsite.

Aceasta aspiratie catre totalitate este proprie intregului real manifestat, dar numai la om, si nici aici intotdeauna, ea reuseste cu adevarat. La nivelul organicului ea imbraca forma inferioara a “cuceririlor”mediului ambiant, a devorarii lui, a unei instaurari despotice asupra lui. De altfel , in orice despot se afla aceasta invaliditate, aceasta neputinta de a transforma fiinta comunitatii care il cuprinde in mediul sau intern, o neputinta de A FI, pana la urma. Exista in despotism, zbaterea si ridicolul unei boabe de spuma care vrea sa se instapaneasca asupra marii intr-un chip exterior: despotul nu absoarbe in el comunitatea care l-a facut cu putinta, ci o imbratiseaza silnic.

Trecerea mediului extern in mediul intern este, s-ar parea intrarea in conditia lui”A FI”. Aici trebuind sa se inteleaga ca dam un sens plin lui A FI . in ordinea biologica, o prima incercare de a intra in conditia de A FI este FOAMEA. : ea este insa o incercare ratata, pentru ca trecerea mediului extern in mediul intern se realizeaza partial si ia forma simplei asimilari. Urmeaza apoi RESPIRAtIA, pe care yoghinii o glorifica ca pe un mod foaarte important de acces la fiinta deoarece permite o gama nesfarsita de efecte extraordinare, dar si aceasta   ramane tot la nivelul asimilarii, cu toate ca este o asimilare mult mai ampla.

in ordine biologica , iubirea plenara , erosul pare singura ilustrare deplina a lui “A FI”.
Pentru ca in momentele realizarii sale supreme complete , nelimitate, erosul beatific este analogic vorbind, Sangele pe care il preiei sau il predai, deci insasi specia, odata cu celelalte realitati caracteristice-cu alte cuvinte mediul extern-devenite toate interioritate. Sunt aici prezente in misterele fascinante ale erosului triumfator, ca in orice reusita de “A FI”, un mod de a-ti imbratisa transcendenta. Caci sangele ca si orice mediu intern, este dincolo de purtator, el ramane transcendent in imanenta lui.

Probabil de aceea inteleptii orientului afirma ca , “atunci cand exista dragoste nesfarsita posibilul devine cu usurinta posibil”.

Aceasta trecere , care este o implinire in sfera lui “A FI”, este insusi miracolul omului. Nu poti sa fii indragostit fara sa vrei sa fii si iubirea insasi: nu poti sa fii intelept, fara sa vrei, ca Buddha, sa fii insasi intelepciunea. Nu poti sa fii poet fara sa fii poezia insasi, si implicit , nu poti sa fii YOGHIN fara sa vrei sa fii insasi YOGA.

Exista intotdeauna in spiritualitatea autentica (si nu in simpla dorinta de a te preocupa superficial de spiritualitate, de a fi constant, partial iN ea) un mod de a obtine intregirea prin asimilarea restului care iti lipseste si care te impiedica sa te implinesti, sau cu alte cuvinte Sa FII TOTUL.

Yoghinul vrea in fond ca prin intermediul contributiilor , aspiratiilor, trairilor si ideilor sale sa asimileze mediul extern ajungand sa imbratiseze gratie acestei oglindiri launtrice profunde, tot ceea ce il imbratiseaza: natura, comunitatea , planeta, universul si chiar pe Dumnezeu insasi (aproape).

Yoghinul vrea aproape cu toata puterea fiintei sale, pe deplin, ceea ce, mai mult sau mai putin  vrem cu totii: o dezmintire, o unificare, o iesire din cotitura singuratatii in care te simti imbratisat si limitat fara sa imbratisezi si sa cuprinzi la randul tau.

De ce oare i s-a spus si i se spune lui ISUS adesea”fiul omului” si nu “FIUL LUI DUMNEZEU”? Tocmai pentru ca el a facut din intreaga umanitate, mediul sau intern. Iar divinitatea este sensul acestei totalitati, devenita dimensiune interioara. Yoghinii cred datorita experientei dobandite de mii de ani prin practica directa , ca aceasta transformare a mediului extern in mediu intern este sensul bun al infinitului in finit.