Posts Tagged ‘Spiritualitate’

h1

Am fost pe Insula Serpilor!

Ianuarie 19, 2009

Inca din cele mai vechi timpuri, acest petic de pamant a avut o istorie tumultoasa. Desi aceasta insula are o suprafata doar de 17 ha cu aspect arid si stancos, lipsit de vegetatie sau apa, interesul pentru detinerea Insulei serpilor pare paradoxal. Desi nu avea o importanta teritoriala si economica prea mare, odata cu trecerea timpului aceste valori s-au schimbat. Datorita pozitiei sale in apele Marii Negre, insula a devenit de o importanta strategico-militara deosebita. Odata cu descoperirea in subsolul platoului continental din jurul insulei a unor importante rezerve de petrol si gaze naturale a crescut astfel si importanta economica a insulei. in prezent pe insula locuiesc aproximativ 100 de persoane, in mare parte graniceri, personal tehnic si militar. in afara de platforma de elicoptere, pe insula se mai afla statii de radiolocatie pentru cercetare aeronavala la mare distanta, o garnizoana militara, un miniport militar, statii de radiolocatie, depozite, instalatii energetice si un far. De curand, in 2003 a fost infiintata o sucursala a bancii Aval, pretinzandu-se astfel ca insula este locuita. Motivul real pentru care s-au facut aceste actiuni a fost ca urmare a faptului ca daca o insula este locuita, atunci legile internationale ii dau si dreptul la platoul continental de 20 km. Crearea unei comunitati permanente pe insula ar putea ajuta Ucraina in procesul intentat de statul roman, care revendica Insula serpilor. Romania sustine ca insula are statut de stanca deoarece nu are surse de apa potabila si nici nu este locuita permanent. si tocmai de aceea, Ucraina face tot ce este posibil sa demonstreze contrariul, creand in mod cu totul artificial conditii de locuit. in disperare de cauza, autoritatile ucrainene au deschis in ultimii ani un hotel fara canalizare si un cabinet medical, insa aprovizionarea cu apa se face tot prin intermediul elicopterelor. in 2006 Parlamentul regional din Odessa a adoptat in unanimitate o decizie prin care se urmareste infiintarea unei localitati pe Insula serpilor, alocandu-se sume imense de bani, localitate care a luat fiinta cu un an mai tarziu, denumind-o Balii. De curand, pe aceasta insula se va construi si o biserica cu hramul „Sfantul Gheorghe”, ucrainenii avand in vedere o serie de alte proiecte prin care urmaresc sa consolideze varianta de zona locuibila. Cum a ajuns Insula serpilor in posesia Ucrainei Din punct de vedere juridic, al apartenentei teritoriale, Insula serpilor a urmat indeaproape soarta gurilor Dunarii, a Dobrogei si a Deltei Dunarii. Initial, Insula serpilor a apartinut geto-dacilor, pana cand a inceput colonizarea greaca. Apoi pe parcursul secolelor suprematia revine dorienilor, dacilor si apoi intra sub dominatia Imperiului Roman. intre sec. IV – VII, Dobrogea a devenit provincie de sine statatoare, Scythia Minor (Scitia Mica), avand implicit in autoritate Insula serpilor. Dar nu pentru mult timp, deoarece intre secolele VIII – XII, Dobrogea intra sub stapanire bizantina, venetiana si genoveza. in 1388, Mircea cel Batran intra in stapanirea Dobrogei, pe care o unifica cu tara Romaneasca, asigurandu-si controlul gurilor Dunarii si tarmului Marii Negre. Dar in sec. al XV-lea, Dobrogea va cadea sub stapanirea Turciei. Timp de aproape 4 secole, aceste teritorii, inclusiv Insula serpilor vor fi sub dominatie otomana. in urma razboiului ruso-turc (1806-1812), insula e ocupata in mod abuziv de rusi, iar la sfarsitul razboiului din Crimeea din 1853, Rusia pierde Delta Dunarii si partea de sud a Basarabiei, dar acestea vor ramane sub suzeranitate otomana pana in 1878. Dar in Tratatul de la Berlin din 1878, Insula serpilor, Delta Dunarii si Dobrogea vor fi atribuite din nou Romaniei. in august 1944, Insula serpilor este ocupata din nou de fortele navale sovietice, desi Romania ii devenise aliat. Semnarea Tratatului de pace din 10 februarie 1947 de catre Romania, pe de o parte, si Puterile Aliate, pe de alta parte (intre acestea numarandu-se U.R.S.S. si Ucraina), ratificarea acestui Tratat de catre Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S.- ului, precum si de catre celelalte state semnatare ale Tratatului, sunt tot atatea recunoasteri ale faptului ca in anul 1947, de jure, Insula serpilor apartinea Romaniei. La 4 februarie 1948 s-a incheiat „Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta mutuala dintre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste si Republica Populara Romana”, prilej cu care s-a stabilit ca cele doua state sa procedeze la fixarea frontierelor de stat. Dar acest protocol preciza, printre altele, ca „Insula serpilor, situata in Marea Neagra, la rasarit de gurile Dunarii, intra in cadrul Uniunii R.S.S”. Protocolul a fost semnat de V.M. Molotov (ministrul de externe al U.R.S.S.) si Petru Groza (prim-ministru al Romaniei) care au operat astfel o modificare a frontierelor Romaniei, asa cum fusesera stabilite prin Tratatul de Pace din 1947. Discutiile ulterioare la nivel inalt au scos in evidenta intentia fostei U.R.S.S. de a lua Romaniei Insula serpilor in vederea folosirii ei in scopuri strategico-militare in zona, ca punct de supraveghere. Apoi in acelasi an, cateva luni mai tarziu, se incheie un al doilea document, un proces-verbal semnat de N.P. Sutov, prim secretar la Ambasada U.R.S.S. din Bucuresti si Eduard Mezincescu, ministru plenipotentiar, prin care se consemneaza ca „Insula serpilor a fost inapoiata U.R.S.S.-ului de catre R.P.Romania si incadrata in teritoriul U.R.S.S.” Din punct de vedere juridic, cele doua intelegeri bilaterale sunt si raman neconstitutionale. Nu se puteau ceda portiuni din teritoriul romanesc, fara aprobarea unui asemenea act din partea Parlamentului, care nu a ratificat niciodata Protocolul Molotov – Petru Groza. Deci ambele documente sunt nule si neavenite. in perioada 1948 – 1991, Insula serpilor a fost folosita ca baza militara sovietica, si a devenit cel mai puternic centru de ascultare al fostei U.RS.S. din intreaga Europa de Est. in urma dezmembrarii fostei U.R.S.S., Insula serpilor a fost preluata de Ucraina, care a mostenit tratatele in stadiul in care se aflau la data succesiunii. Descoperirile arheologice de pe Insula Alba Potrivit izvoarelor literare, istorice, cartografice si geografice aparute pe parcursul a mai bine de doua milenii si jumatate, Insula serpilor a fost consemnata sub mai multe denumiri, ca de exemplu: Achillea, Insula Alba, Insula Stralucitoare, Leuke (in limba greaca inseamna „alb”), Leuce, Macaron, Macaron Nessos (Insula fericitilor), Nisi, tarmul cel Alb, Insula cu serpi, Insula Luminoasa, Ostrov s.a. Dintre toate aceste denumiri, cele mai des utilizate sunt Leuke, Leuce, Achillea (sau Insula lui Achile) si Insula serpilor. Primul autor care a mentionat insula (anul 777 i.C.) a fost Arktinos din Milet, care a mentionat insula in lucrarea „Aethopidia”. L-au urmat Pindar, Euripide, Hecateu, Strabo si multi alti scriitori reprezentativi ai antichitatii si Evului Mediu. De ce Insula Alba? Exista mai multe ipoteze, potrivit carora numele acestei insule ar proveni de la culoarea predominanta a tarmurilor insulei, de la multimea pasarilor albe ca zapada ce traiesc pe aceasta insula, sau de la culoarea alba a constructiilor ridicate pe insula in cinstea lui Achile. Descoperirile arheologice din secolele XIX – XX pledeaza in favoarea celor care sustin aceasta ultima ipoteza. Acest petic de pamant a avut, potrivit mitologiei, doua epoci distincte de cult: prima a fost inaintea caderii Troiei, inchinata zeului Apollo, iar a doua a fost consacrata lui Achile, dupa razboiul troian. Cultul lui Apollo in mitologia greaca, patria zeului Apollo era in tinutul hiperboreenilor. Leto, zeita care purta in pantece copii lui Zeus, a venit in acest tinut ca sa scape de gelozia Herei. Aici i-a nascut pe Apollo si pe Artemis. Se spune ca Hiperboreea era un salas al Preafericitilor, iar locuitorii sai erau mereu tineri, fericiti, oameni pasnici, vegetarieni, prietenosi si intelepti. Aveau glasul bland si vocea domoala si erau considerati preotii lui Apollo. Ei erau mereu veseli si cantau si dansau in onoarea Zeului Luminii. Scriitorul antic Hecateu spune despre Insula Fericitilor ca era locuita de hiperboreeni, ca avea pamant roditor si bun, cu o clima blanda si calda, iar pomii fructiferi rodeau de doua ori pe an. Oamenii il venerau pe Apollo in fiecare zi, aducandu-i ofrande si onoruri la templul construit in cinstea lui. Templul lui Achile Cea de-a doua epoca de cult a fost cea inchinata lui Achile. Dupa mitologia greaca, zeita Thetis s-a rugat de zeul Poseidon sa scoata din adancul marii o insula pentru fiul ei Achile, eroul Troiei, a carui ramasite pamantesti au fost aduse in aceasta insula pentru a fi puse intr-un sanctuar. Achile ar fi fost inviat pe aceasta insula si, in cinstea lui, grecii au construit un templu maret. Ruinele acestui templu au fost descoperite in 1814, cand o nava sub pavilion italian a stationat in apele din jurul insulei. Apoi in 1823, insula a fost cercetata minutios pentru prima data de locotenentul – comandor Kritzky, din ordinul amiralului Grieg, comandantul flotei din Marea Neagra. Din cercetarile arheologice facute in 1823 s-au scos la iveala ruinele unui templu ale carui ziduri, desi prabusite, erau formate din blocuri mari de piatra, iar o latura a zidului masura aproape 30 de metri. Arhitectura templului si a altor vestigii din insula era specifica epocii numita ciclopeana, asemanatoare celor din Tesalia si Tracia: ziduri formate din blocuri mari de piatra imbinate fara ciment, iar calcarul din care au fost fasonate conferea constructiei o culoare alba. Pe langa edificiul central al templului au mai fost descoperite mai multe camere pentru functionarea oracolului, precum si pentru depozitarea ofrandelor ce se aduceau eroului troian. Acest templu este mentionat in versurile poetului roman Publius Ovidius Naso, precum si de geograful grec Ptolemeu si de istoricul grec Strabon. Au fost descoperite mai multe inscriptii antice, inclusiv un decret al orasului Olbia, datand din sec. al IV-lea i.C. prin care se cerea tuturor locuitorilor cetatii Olbia sa apere insula si sa-i alunge pe piratii care locuiau pe „insula sfanta”. Despre acest templu vorbeste si istoricul I. G. Bratianu in cartea sa „Marea Neagra de la origini pana la cucerirea otomana” in care spune ca: «…/ unul din popasurile cele mai vechi este cel din insula Alba, Leuke sau Achillei, mica stanca ce se inalta in plina mare in largul gurilor Dunarii, si se numeste astazi Insula serpilor. Acest punct de escala al milesienilor era garnisit cu un sanctuar ridicat in cinstea lui Achile Pontarches, protectorul navigatiei si al comertului./…/ Istoria lor, trasata cu ajutorul numeroaselor inscriptii scoase la lumina de sapaturi, indica stranse contacte intre aceste porturi ale litoralului, care pastreaza caracterele principale ale civilizatiei urbane a Greciei antice si populatiei indigene ale hinterland-ului, geti sau sciti/…/» Scriitorul si geograful grec Pausania (care a trait in sec II d.C.) arata un alt aspect deosebit ce se manifesta pe aceasta insula si ne spune ca: „Aici (pe insula serpilor n.n.), dupa o veche traditie a oracolelor, isi cautau sanatatea lor aceia care in razboaie fusesera greu raniti. Astfel Leonym, ducele Crotonienilor din Brutiu, care intr-o lupta ce-o avusese cu Locrienii, capatase o rana la piept din cauza careia suferea foarte mult, consulta mai intai in privinta sanatatii sale pe oracolul din Delphi, insa preoteasa de aici (Pythia) il trimise sa-si caute vindecarea in insula Leuce de la gurile Dunarii, de unde el s-a intors apoi sanatos.” Importanta spirituala a insulei Am aratat pana acum importanta economica, strategico-militara si istorica a Insulei serpilor. Dar aspectul cel mai important care trebuie avut in vedere este cel spiritual. Teoria Gaia, elaborata de James Lovelock, afirma ca Pamantul se comporta ca si cum ar fi un superorganism format din toate fiintele vii precum si din intreg mediul ambiant ce le inconjoara. Acest aspect trebuie privit ca fi cum noi toti am fi doar chiriasi pe acest pamant, nu stapani, asa cum in mod gresit am ajuns sa credem de-a lungul veacurilor. Astfel, adauga Lovelock, am putea trai cu o mai mare responsabilitate unii cu altii si fiecare ar avea locul lui pe planeta, acolo unde trebuie. Pamantul este inzestrat cu o capacitate extraordinara de autoreglare si de „autovindecare”. Relatia dintre noi, oamenii si Gaia este asemanatoare cu cea dintre celule si corpul din care fac parte: depinde doar de noi, ca celule vii, sa contribuim la bunastarea intregului corp, sau sa ii facem rau. Acest imens superorganism are in constitutia sa o retea de linii energetice, asemanatoare canalelor energetice din organismul uman, prin care circula energiile, si toate aceste linii formeaza asa numita grila planetara. Conceptul de grila planetara este foarte vechi, Platon descriind grila pamantului de forma unui dodecaedru. Aceste grile sunt de fapt fractale si holografice, acoperind intreaga creatie si multele sale niveluri dimensionale. Ele nu exista doar pe Pamant, ci corespund intregului univers. Ele sunt necesare pentru a asigura distributia adecvata a energiei vietii. Conceptul de grila este usor de inteles daca investigam putin geometria sacra. Ce este geometria sacra? Multi oameni cunosc notiunea de geometrie si sunt capabili sa deseneze o figura geometrica. insa, atunci cand ne raportam la Dumnezeu intreaga perspectiva se modifica si astfel vorbim de geometria sacra. Ea este acea expresie a geometriei asociata cu evolutia constiintei, a mintii, a corpului si a spiritului. Adevarata geometrie sacra nu inseamna doar figuri unghiulare statice. Ea este organica si vie. Examinand cu atentie fenomenele misterioase care apar in anumite zone de pe glob, care sunt de fapt puncte focar de intersectie a liniilor energetice planetare, constatam unele fenomene similare care se produc: vindecari miraculoase, incetinirea procesului de imbatranire la fiintele umane ce traiesc in acele zone, trezirea capacitatilor paranormale, translatii spre sau din alte dimensiuni, cristalizarea deosebita pe care o face apa in acele zone de emisie energetica, organizarea mineralelor dupa proportiile geometriei sacre, plantele prezinta o accelerare si o imbunatatire a procesului de dezvoltare etc. in acele zone s-au ridicat diferite edificii, temple sau formatiuni din blocuri de piatra. Energiile generate de aceste formatiuni hranesc energia planetei prin intermediul grilei mai sus-amintite si chiar o amplifica. Putem vorbi astfel de templele mayase, de piramidele din Egipt, de formatiunile din piatra de la Stonhenge (adevarate „antene cosmice”), de templele inchinate marilor zei din antichitate, asa cum este si cazul templului inchinat lui Apollo (si mai tarziu lui Achile) din Insula serpilor. S-a constatat de-a lungul timpului ca in toate aceste puncte de intersectie a liniilor energetice ce fac parte din gigantica grila planetara, apar fenomene energetice deosebite, in functie de simbolul si caracteristicile acelei forme, fiecare simbol sacru exprimand o anumita calitate si, implicit, o anumita cantitate energetica. in incheiere, citam din cartea „Romania Pitoreasca”, in care Alexandru Vlahuta ii consacra un capitol intreg Insulei serpilor, descriind-o atat de frumos: „Rasare soarele scanteietor din geana departata a marii. Razele astern braie verzui, galbene si rosii pe intinsul netezis al apei. Pamantul se retrage in urma noastra. incet Sulina se pleaca, se scufunda sub valuri. Copacii, catargurile, sulurile negre de fum, toate se sterg; albastra bolta a cerului se lasa ca un coviltir urias peste pustietatea lucie a marii. Dupa doua ceasuri de plutire spre rasarit, zarim inaintea noastra o movila alba. Acolo-i insula serpilor. De departe par ruinele unei cetati fantastice infipte in valuri. La vreo suta de pasi vaporul se opreste. O barca ne ia, si peste cateva minute punem piciorul pe tarmul pietros al acestui singuratec ostrov. Un dorobant chipes, frumos, vine vesel inaintea noastra. El stie ca odata cu noi i-au sosit merindele de la Sulina. – Nu ti-e urat aici, leat? – il intreb ca sa intru in vorba – pe cand ne urcam incet spre farul din varful insulei. – Poi de ce sa ne fie urat? ca doar nu suntem pe pamant strain… e tot tara noastra. si tanarul strajer imbratisa c-o privire mandra si fericita larga intindere a marii, ca si cum ar fi vrut sa spuie: „A noastra-i toata”. Pasind printre bolovani, ii povestesc cum au stat aici de mult, de mult, acum trei mii de ani, Ahile, cel mai vestit viteaz al Grecilor, cum s-a insurat el aici cu Elena cea frumoasa, si la nunta lor au venit Neptun, zeul marilor, si Amfitrite, sotia lui Neptun, si zanele tuturor apelor care curg in mare; ii arat locul unde a fost templul lui Ahile, si-i spun cum pasarile insulei zburau in fiecare dimineata la mare de-si muiau penele, apoi veneau grabite de stropeau toata podeala de marmura a templului s-o maturau frumos cu aripele. […] Suntem pe varf, langa far. Niciun copac, nicio tufa nu se zareste pe scofalciturile varoase si crapate ale acestui ostrov. in jurul nostru valurile fosnesc. Ele vin mereu, de departe, popoare in veci nelinistite, si se sparg urland de coastele pietroase ale insulei, in care bat staruitor, ca si cum ar vrea s-o smulga din loc. Soarele imprastie raze tot mai fierbinti din limpezisul albastru al cerului. Curcubeie s-aprind pe talazuri. Privirile noastre se adancesc in zare, se pierd uitate pe desertul nemarginit si stralucitor al marii. Valurile parca ard. Niciodata n-am vazut atata lumina, atata spatiu. De-un sentiment de evlavie ni se umplu sufletele, si stam neclintiti, ca intr-o tainica rugaciune, sub farmecul acestei uimitoare privelisti. Timpul pare a se fi oprit din zbor. Gandurile noastre atipesc de leganarea si tanguirea neintrerupta a valurilor. Toti tacem, ca intr-o biserica.”

Anunțuri